13
Sep

Library Want to Know

Despre biodiversitate

(Autor: Marius Matache)

Deși chimist (și mândru de asta, evident!), activitatea mea din ultimii aproape 13 ani este legată de biodiversitate și proiecte ce vizează conservarea diversității biologice, a speciilor protejate și habitatelor importante. Poiectele în care am fost implicat au vizat Parcul Natural Porțile de Fier, Parcul Natural Putna-Vrancea sau Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior. De aceea, m-am gândit la un moment dat să scriu un articol despre subiect destinat publicului larg, mai puțin specializat, cu câteva informații generale și resurse utile (în special cărți) pentru cei care vor să aprofundeze domeniul. Pe care astăzi vi-l și prezint. Nu de alta, dar sunt într-o dispoziție acută de a vorbi despre știință la mine pe blog, așa că stați prin zonă, că mai urmează.

Diversitatea biologică a fost definită adesea ca fiind totalitatea speciilor, variației genetice din cadrul speciilor și comunităților biologice, inclusiv relațiile dintre ecosisteme. [1] World Wildlife Fund (WWF, 1989) consideră diversitatea biologică drept abundența de entități vii pe Pământ, reprezentată de milioane de plante, animale și microorganisme, genele pe care acestea le conțin, complexitatea ecosistemelor pe care le formează în mediul biologic.[2]

Biodiversitatea este caracterizată pe trei niveluri [3]:

  • La nivel de specie, diversitatea biologică include tot spectrul organismelor de pe Terra, de la bacterii și protozoare până la fungi, plante și animale;
  • Diversitatea genetică, la un nivel mai restrâns, include variația genetică a speciilor, a populațiilor, separate geografic și a indivizilor în raport cu populația din care provin;
  • Diversitatea ecosistemică, ce include variațiile din comunitățile biologice în care speciile trăiesc, ecosistemele în care se dezvoltă și interacțiunile dintre aceste niveluri.

Image removed.La nivel global, au fost identificate aproape 1,5 milioane de specii, majoritatea acestora fiind insecte și plante. Pentru microorganisme, estimarea este pur speculativă. Numărul real de specii poate fi de 5-10 milioane sau chiar 30-150 milioane [4]. Cele mai multe specii se întâlnesc în pădurea tropicală, recifii de corali, marile lacuri și mările adânci [5,6].

Principalele amenințări la adresa biodiversității sunt distrugerea și fragmentarea habitatelor, degradarea habitatelor și poluarea, supraexploatarea, specii invadatoare, bolile [3]. După cum se poate observa, toate sunt consecința impactului antropic și cred că o serie de exemple ar fi utile. Astfel, sosirea coloniștilor în Mauritius în secolul 17 a determinat dispariția păsării Dodo, o pasăre terestră ce trăia exclusiv în aceste insule. Pe de altă parte, utilizarea DDT-ului (un excelent insecticid) a determinat extincția totală a Falco peregrinus din Marea Britanie în anii ’70. O specie de papagal din Noua Zeelandă a dispărut datorită…pisicilor domestice, nevăstuicilor, hermelinelor și dihorilor. [1]

Crearea ariilor protejate reprezintă cea mai importantă măsură luată în conservarea biodiversității. Cu toate acestea, ele nu rezolvă în totalitate problema conservării. De asemenea, conservarea mediului marin nu se manifestă la același nivel cu cea a mediului terestru, sub 5% din zonele acvatice fiind incluse în arii protejate, deși 20% din mediul marin ar necesita protecție.

Pe de altă parte, decizia înființării unei arii protejate nu trebuie făcută dintr-un birou, ci considerând toate aspectele pe care le produce și implicând toți factorii de decizie implicați (autorități, populație locală, instituții de cercetare, organizații neguvernamentale etc.). O decizie pripită și neargumentată, cu restricții implementate brusc, poate produce mai multe pagube pentru biodiversitate decât avantaje. De aceea, implicarea comunităților locale în activitățile de conservare este vitală.

Image removed.De asemenea, inocularea ideii că arie protejată înseamnă interzicerea totală a activităților economice este falsă, un astfel de exemplu fiind parcurile naturale, unde acestea sunt permise în zonele de dezvoltare durabilă. Astfel, în Parcul Natural Porțile de Fier (foto dreapta) se dezvoltă un parc eolian important. La nivel european, în siturile ce fac parte din rețeaua de arii protejate Natura 2000 sunt permise toate activitățile și amenajările care nu afectează starea de conservare a habitatelor și speciilor pentru care locațiile respective au fost declarate.

Un alt paradox ar fi că, dacă am distribui pe o hartă a lumii resursele de biodiversitate, am putea constata că cele mai importante resurse sunt localizate în țări în curs de dezvoltare. Ar fi incorect să acuzăm țări cu mari probleme economice și cu un nivel de trai foarte scăzut că defrișează pădurea amazoniană și că nu au ca prioritatea conservarea diversității biologice, uitând că și consumul excesiv din țările dezvoltate este o parte importantă a problemei.

Aceste țări trebuie să fie sprijinite la nivel internațional pentru a reuși să implementeze măsuri de dezvoltare a unei economii durabile, în care conservarea biodiversității să fie parte din aceasta și chiar o sursă de venit pentru locuitorii ei. România este o țară cu importante resurse de biodiversitate, un astfel de exemplu fiind carnivorele mari (urs, lup, râs) din munții Carpați, dar și avifauna din Delta Dunării (Rezervație a Biosferei), lunca Dunării și bazinele celor mai importante cursuri de apă.

Așadar, dacă în drumurile voastre întâlniți arii protejate, fie că sunt parcuri naturale sau naționale sau rezervații ale Biosferei, vizitați-le, informați-vă și acționați responsabil.

Bibliografie

[1] Primack, R., Pătroescu, M., Rozylowicz, L., Iojă, I. C. (2008). Fundamentele Conservării Diversității Biologice, Editura AGIR, p. 5

[2] Swingland, I. R. 2001. Biodiversity, Definition of. Pp. 377-391 in Encyclopedia of Biodiversity, Ed S. A. Levin. Academic Press, San Diego
[3] Primack, R., Pătroescu, M., Rozylowicz, L., Iojă, I. C. (2002). Conservarea diversității biologice, Ed. Tehnică, p. 14-15
[4] Hammond, P. M. (1992). Species inventory. WCMC, Global Diversity: Status of the Earth’s Living resources, p. 17-39. Chapman and Hall, London
[5] WCMC – World Conservation Monitoring Centre (1992). Global biodiversity: status of the Earth’s living resources. Chapman and Hall, London
[6] Heywood, V. H. (1995). Global Biodiversity Assessment. Cambridge University Press, Cambridge
 
sursa: https://www.mariusmatache.ro/despre-biodiversitate/